Palatul Comunal, clădirea-simbol a orașului Buzău, este opera lui Alexandru Săvulescu, un proeminent arhitect din România perioadei Fin de Siecle, faimos și ca designer al Palatului Poștelor din București, ce găzduiește astăzi Muzeul Național de Istorie a României.
Bijuteria arhitectonică a Buzăului a fost inaugurată în toamna anului 1903, iar recepția s-a făcut la 16 decembrie 1903, în prezența unor personalități ale vremii, precum Regele Carol I, prințul Ferdinand, Armand Călinescu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman și alții.
Palatul este considerată cea mai elaborată creație a lui Săvulescu, într-un stil foarte particular care combină elemente neoromânești, în parte redate într-o matrice Art Nouveau, cu motive arhitecturale locale inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum și forme decorative ce fac trimitere la vița de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei. Capitelele de coloană sunt la rândul lor încoronate de ample pedimente, amintind de cele ale vechilor conace boierești de factură otoman-balcanică, decorate cu monograma PC (Palatul Comunal), înconjurată de vrejuri și struguri de viță de vie. Capitelul însuși este format dintr-o interesantă compoziție din frunze de viță de vie. Coloanele sunt din piatră de Cararra, iar inscripția ‘Palatul Comunal’ de pe frontispiciu a fost bătută în marmură de Cararra, de către sculptorul Themistocle Vidali din Ploiești.
Unul dintre cei mai constanți admiratori ai Palatului Comunal a fost savantul Nicolae Iorga. Acesta declara la nici un an de la inaugurare despre clădirea ce urma să devină sediu administrativ că ‘va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din țară și o podoabă de mare preț pentru Buzău’.
Construit între anii 1899 și 1903, la inițiativa primarului liberal Nicu I. Constantinescu, edilul pe vremea căruia Buzăul a cunoscut cea mai importantă etapă a dezvoltării sale, Palatul a fost considerată în acel moment cea mai impunătoare construcție comunală din Regat, fiind de peste un secol amprenta de simbol arhitectonic al orașului.
Realizările edilului Nicu I. Constantinescu au fost însă diverse și în continuare vizibile în centrul orașului Buzău. El a deschis, pe traseul vechiului apeduct, Bulevardul Parcului, astăzi Bulevardul Nicolae Bălcescu, care a fost pavat și plantat cu castani. Centrul orașului și trotuarele principalelor străzi au fost de asemenea pavate, a fost construit localul Gimnaziului, în prezent Colegiul Național ‘B.P. Hasdeu’, fiind puse astfel în valoare construcțiile din zonă, precum Biserica Banu și Casa Vergu Mănăilă. Primăria a extins alimentarea cu apă și iluminat public, a fost pavat Oborul de vite, iar în locul unor barăci din scânduri s-a construit un abator modern pentru acea vreme.
Palatul Comunal a fost ridicat pe un teren expropriat, în locul grădinii publice, din cărămidă arsă, pe un soclu de piatră. Are parter, etaj și turn cu ceas. La ridicarea zidurilor groase, s-a folosit piatră de Ciuta și din carierele din Dobrogea și Câmpulung.
Dintre toate încăperile Palatului, sala de recepții a reprezentat, până la distrugerea ei în timpul incendiului din noaptea de 27 spre 28 august 1944, o bijuterie cu ornamente în stil venețian. În mijloc se afla o masă din stejar masiv, cu picioare ce se terminau cu capete de lei. Camera mai conținea scaune capitonate, covoare și o colecție de tablouri ale unor pictori renumiți. Sala de recepții a găzduit, de asemenea, importante manifestări artistice, precum concertul din 26 mai 1928 al duetului Bianca Soraya și Dimitrie Onofrei, de la Opera din Chicago, matinee și festivaluri artistice organizate de Societatea ‘Amicii Artei’, conferințe și baluri ale diferitelor societăți ale foștilor luptători.
Palatul a fost bombardat la 8 august 1944 de avioane britanice, iar în noaptea de 27 spre 28 august a fost incendiat. Pentru a fi ferite de bombardamente, mai multe tablouri care ornau pereții sălilor din Palat, lucrări semnate de Alexandru Moscu, Petre Bulgăraș sau Ignat Bednarik, au fost transferate la primăria comunei învecinate, Simileasca, de unde doar puține din ele au mai fost recuperate după război.
La aniversarea a 110 ani de la inaugurare, primarul municipiului Buzău, Constantin Boșcodeală, a promis că palatul va intra în circuitul turistic. „Constructorii refac turnul cu ceas, scara interioară și decorațiunile, pentru ca acesta să fie deschis grupurilor organizate”, a precizat edilul.
Din turnul Palatului comunal se poate vedea o mare parte a centrului vechi al Buzăului, cu vechi case boierești sau ale negustorilor, cu Strada Mare, Palatul Episcopal, construcție în stil brâncovenesc, Colegiul B.P. Hasdeu, instituție de învățământ la care a învățat laureatul premiului Nobel, George Emil Palade, Casa Vergu Mănăilă, monument istoric.