Vestigiile rupestre din munții Buzăului : Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu – Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou, Grota Fundul Peșterii

Social

La Curbura Buzăului, între localitățile Aluniș (comuna Colți),  Nucu (comuna Bozioru) și Ruginoasa (comuna Brăești) se află „un panteon natural și spiritual cu locuri mitice și mistice, în care, odată intrat simți fiorii primelor ceremonii arhaice” (prof. Mihai Mîncu).

În acest spațiu veți descoperi o multitudine de vestigii rupestre săpate în piatră, risipite și bine ascunse pe dealurile acoperite cu păduri. Se spune că aici se află cea mai mare concentrație de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate numărul lor sau perioada în care au fost create.

Despre aceste așezări rupestre învăluite în mister se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe.

Dintre Vestigiile rupestre cele mai cunoscute sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu: Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou, Grota Fundul Peșterii.

Complexul rupestru de la Aluniș este format din patru chilii și Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, care a fost ctitorită în anul 1274 și este folosită și astăzi ca lăcaș de cult. Conform legendei, ciobanii Vlad și Simion au săpat acest lăcaș la îndemnul unui înger care le-a apărut în vis. Numele celor doi sunt inscripționate pe peretele nordic al altarului.

Bisericuța lui Iosif este cea mai frumoasă și bine conservată dintre sihăstriile Nucului și a fost atestată documentar în 1587. Se presupune că simbolul incizat deasupra ușii care poate fi asemănat unui pește datează din secolele III-IV.

Chilia lui Dionisie Torcătorul are o datare inițială în secolele IV-VI d. Hr. și o alta în Evul Mediu. Numele chiliei provine de la monahul Dionisie care se retrage în pustietate aici, în secolul XIX. Acesta se ocupa cu torsul și țesutul lânii. Chilia este situată într-o stâncă din Poiana Coziancei și, fiind suspendată la 5-6 metri, este accesibilă printr-o scară.

Agatonul Nou este atestat documentar la 1580, purtând hramul „Sf. Ion Gură de Aur”. Schitul, care a dispărut în secolul XVIII, era format dintr-o bisericuță, o chilie și un beci.

Recent, o echipă de cercetători de la Muzeul județean de istorie Buzău au identificat în Grota Fundul Peșterii documente iconografice vechi de peste patru milenii.

‘În Grota Fundul Peșterii au fost identificate 137 de reprezentări de arme dintre care 15 tipuri de pumnale datând din Epoca bronzului. Se pare că în această grotă era locul de inițiere a elitei războinice, chiar și intrarea are o semnificație aparte, simbolizând fecunditatea. Cercetătorii au identificat desene reprezentând vârfuri de săgeți, vârfuri de suliță, pumnale, dar și pentagrame, brăduți sau mâini’, a declarat directorul Muzeului județean de istorie Buzău, Sebastian Matei. 

Potrivit sursei citate, aceste tipuri de arme au avut o mare arie de răspândire în întreaga Europă în urmă cu 4000-4500 de ani, unele dintre ele au fost răspândite pe o suprafață de peste 2000 de kilometri pătrați, în Spania, Italia și chiar Maroc.

Grota a fost locuită încă din primele secole ale creștinismului, dar prima însemnare păstrată datează de la 1521.

Așezările rupestre fac parte din Geoparcul „Ținutul Buzăului” care a fost recunoscut drept sit UNESCO în luna aprilie 2022, fiind un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural de importanță mondială.

Programul „Geoparcul Ținutul Buzăului” a fost inițiat în anul 2007 de Universitatea din București, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău în vederea conservării, promovării şi valorificării elementelor naturale deosebite din zonă, a valorilor de patrimoniu cultural şi istoric, precum şi pentru susţinerea dezvoltării sociale şi economice a comunelor, bazându-se pe principiul dezvoltării durabile.

Indicații de orientare:

Drumul spre vestigiile rupestre poate porni din:

  1. Valea Buzăului (DN 10), prin Pătârlagele – Sibiciu – Colți (DC 69) – Aluniș (DC 71), iar pentru a ajunge la Nucu se va merge pe DC 78 și DC 89, prin Muscelul Cărămănesc – Budui – Scăieni – Fișici, apoi pe DC 85.
  2. DN 10 la Măgura, pe DJ 203L spre Pârscov – Cozieni – Bozioru și în continuare pe DC 85 spre Fișici și Găvanele, la Nucu.

Informații utile:

  • Vă recomandăm să apelați la serviciile unui ghid turistic pentru vizitarea vestigiilor rupestre.

Știați că…

  • Vestigiile rupestre mai sunt denumite „Athos-ul românesc” sau „un Athos în miniatură”?
  • În opera sa „Vetre de sihăstrie românească”, Ioanichie Bălan consideră că așezările rupestre de la Aluniș-Nucu-Ruginoasa reprezintă cel mai vechi centru calugăresc din munții Carpați?
  • Biserica de la Aluniș este una dintre puținele biserici săpate în piatră din România în care încă se mai țin slujbe?

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook , Instagram YouTube , TikTok , Twitter .