Țara Luanei este localizată în Munții Buzăului, iar pe raza localităților Colți, Bozioru și Brăești se află zece așezări rupestre locuite încă din perioada neolitică, dar și monumente ale naturii, în jurul cărora de-a lungul timpului s-au țesut numeroase basme și legende, precum și numeroase povestiri despre dispariții umane și fenomene paranormale.
Muzeul chihlimbarului de la Colți
La marginea pădurilor, lângă pârâul Sibiciu se află localitatea Colți, celebră pentru ambra galbenă, o piatră organică semiprețioasă provenind din fosilizarea rășinilor unor specii de pini în urmă cu zeci de milioane de ani.
‘Localnicii mai în vârstă povestesc cu mândrie că un medalion confecționat din rumanită sau chihlimbar de Colți în care erau încrustate insecte a fost oferit soției regelui George al V-lea, regele Angliei, iar o pipă modelată, tot din chihlimbar, a fost dăruită de conducătorii statului român lui Iosif Visarion Stalin’, susține patronul unei firme de turism din Buzău, Doru Brălulescu, născut pe aceste meleaguri.
La Colți, în perioada 1937-1948 au funcționat opt mine de exploatare a chihlimbarului care s-au închis una câte una, dar după închiderea lor localnicii au continuat să caute aceste pietre semiprețiose foarte căutate în industria bijuteriilor.
Muzeul chihlimbarului din Colți, o clădire asemănătoare caselor țărănești de pe valea Sibiciului cu trei nivele, demisol, parter și etaj, a fost construit între anii 1973-1974.
În cele trei încăperi de la parter se află colecția de chihlimbar, colecțiile de flori de mină, roci, fosile și pietre semiprețioase. ‘Colecția de chihlimbar este unică în țara noastră și printre puținele din lume. În zona Colți, chihlimbarul se găsește atât la suprafața solului, cât și în adâncime, în strate dezvelite. Această colecție este compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut și prelucrat, unelte folosite la extragerea și prelucrarea chihlimbarului’, a declarat, pentru AGERPRES, profesorul Diana Gavrilă, custodele muzeului.
Regina colecției muzeale este un bulgăre de chihlimbar de 1.785 grame, iar muzeul mai deține o altă bucată de chihlimbar de 1.500 grame, obiecte din chihlimbar pe diferite nuanțe de culori, de la galben transparent până la negru opac, sau cu mai multe nuanțe de culori într-un singur obiect, un cercel din chihlimbar care are conservat o furnică sau o bucată de chihlimbar secționată care păstrează urme din scoarța copacului din care care provenit rășina.
Așezările rupestre de la Nucu-Aluniș
Așezările rupestre de la Nucu-Aluniș, cu 29 de locuințe, se află la șase kilometri de centrul comunei Colți, pe raza localităților Colți-Bozioru-Brăești.
Cea mai cunoscută așezare rupestră este Biserica din piatră de la Aluniș, săpată în piatră de doi ciobani, Vlad și Simion, în jurul anului 1274 și atestată documentar la anul 1351. Aceasta a fost schit de călugări până la anul 1871, iar de atunci este biserica satului Aluniș, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătoru.
Celelalte așezări rupestre au denumiri relevante pentru încărcătura lor istorică, Peștera lui Dionisie, Agatonul vechi, Agatonul nou, Peștera lui Iosif, Grota Fundul Peșterii.
Recent, o echipă de cercetători de la Muzeul județean de istorie Buzău au identificat în Grota Fundul Peșterii documente iconografice vechi de peste patru milenii.
‘În Grota Fundul Peșterii au fost identificate 137 de reprezentări de arme dintre care 15 tipuri de pumnale datând din Epoca bronzului. Se pare că în această grotă era locul de inițiere a elitei războinice, chiar și intrarea are o semnificație aparte, simbolizând fecunditatea. Cercetătorii au identificat desene reprezentând vârfuri de săgeți, vârfuri de suliță, pumnale, dar și pentagrame, brăduți sau mâini’, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului județean de istorie Buzău, Sebastian Matei.
Potrivit sursei citate, aceste tipuri de arme au avut o mare arie de răspândire în întreaga Europă în urmă cu 4000-4500 de ani, unele dintre ele au fost răspândite pe o suprafață de peste 2000 de kilometri pătrați, în Spania, Italia și chiar Maroc.
Grota a fost locuită încă din primele secole ale creștinismului, dar prima însemnare păstrată datează de la 1521.
Legenda Țării Luanei și fenomenele misterioase
Țara Luanei, denumirea metaforică a ținutului muntos al Buzăului, se datorează unei legende care de generații întregi circulă pe cale orală printre țăranii din această regiune, susține călăuza Diana Gavrilă din comuna Colți.
Bătrânii povestesc că în vremuri de demult uitate în Munții Buzăului domnea un rege bătrân și înțelept, Luana, ale cărui cetăți atingeau cerul. Apărătorii cetății erau viteji netemători de moarte și luptau numai pentru dreptate, iar regele le vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor. Vrăjmașii împinși de pizmă în care de foc au doborât Soarele Luanei, Pământul s-a cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetății, scoarța terestră a rămas pustiită, semne care se mai văd și astăzi, a mai spus Diana Gavrilă.
Legendele din Țara Luanei sunt mai numeroase, nefiind însă confirmate de studiile ștințifice.
‘Munții Buzăului au fost incluși din cele mai vechi timpuri în geografia sacră a lumii, peste această zonă se întinde un cer straniu, ceața albastră, de o intensitate extraordinară, ce rar ți-e dat să întâlnești. Totodată, bătrânii povestesc de experimentele cu copii supradotați făcute de fosta Securitate transportați cu autocamioane militare, dar și de fenomenele stranii, cum ar fi dispariția de persoane, pentru a reapare peste timp’, a mai spus Diana Gavrilă, profesor de istorie, călăuză turistică.
