Vasile Voiculescu s-a născut la 13 octombrie 1884 la Pârscov, în județul Buzău, fiind al șaselea copil al familiei Costache și Sultana Voiculescu, gospodari de mijloc din localitatea de pe valea râului Buzău.
Autorul ‘Ultimelor sonete’ mărturisește: ‘sunt născut la țară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din viața mea. Părinții mei, oameni simpli, au fost pioși… Practicanți moderați, fără habotnicie, religia a fost însă pravila, enciclopedia vieții practice… Trăiam însă o viață autentic rurală, ritmată de anotimpuri, poruncită de natură, însăilată pe datine și străvechi obiceiuri…’
Actuala casă memorială a fost reconstruită în perioada 1973-1987, prin contribuția unor unități economice din Buzău, acțiune finalizată sub coordonarea sociologului Gheorghe Petcu, fiind amenajată muzeal de profesorul Marius Constantinescu, directorul Muzeului Județean Buzău.
În 1973, Comitetul județean de partid Buzău a luat hotărârea amplasării unui bust de bronz al scriitorului în fața casei părintești care încă mai rezista vremurilor la Pârscov. Lucrarea a fost executată de sculptorul Oscar Han și a fost amplasată pe un soclu de piatră de Măgura la 13 octombrie 1974, când s-au împlinit 90 de ani de la nașterea scriitorului.
‘Vechea casă, aflată într-o stare avansată de deteriorare, datorată celor peste o sută de ani de existență, la care se adaugă și cele trei mari cutremure care trecuseră peste ea, a fost demolată și a fost reconstruită, pe același amplasament, respectându-se întru totul vechea arhitectură’, explică istoricul Mircea Tănase, doctor în istorie.
‘La vremea ei, casa, situată în zona de luncă a satului Pârscov, era destul de mare, cu patru camere, situate de-o parte și de alta a unui coridor lung, cu o galerie și un pridvor în partea din față, pe latura de sud. Pentru reconstrucția acesteia a fost nevoie de sprijinul material al unor întreprinderi economice din județ, în special Întreprinderea de Sârmă și Produse din Sârmă Buzău. S-a reușit astfel construcția unei case solide, din cărămidă și beton, acoperită cu șindrilă, care ulterior a fost înlocuită cu tablă zincată’, a declarat sociologul Gheorghe Petcu, coordonatorul acestui proiect.
Casa are patru camere mari și una mai mică’, hol, prispă, foișor și pivniță, iluminare electrică. Casa memorială a fost inaugurată în octombrie 1989, Muzeul Județean Buzău organizând aici o expoziție comemorativă temporară. Inițial, până la amenajarea definitivă a casei memoriale, aici a fost amplasată și biblioteca comunală.
Expoziția este organizată în cele patru camere principale și hol, a cincea cameră având rolul de depozit. S-a încercat și s-a reușit, în mare măsură, reconstituirea camerei în care s-a născut scriitorul și salonul familiei Voiculescu. De altfel, întreaga casă reușește să evoce spațiul familial în care s-a născut și a crescut poetul și prozatorul Vasile Voiculescu, punând în același timp în valoare opera și personalitatea complexă a acestuia.
În prima încăpere, materialele documentare oferă vizitatorului posibilitatea informării despre copilăria și tinerețea poetului, studiile făcute la Buzău și București, căsătoria cu Maria Mittescu, periplul profesional ca medic în diferite localități din țară și în București. Fotografiile de familie, scrisorile trimise părinților și soției sale, obiectele de uz personal, teza de licență, documentele personale, brevetele și decorațiile expuse conferă expoziției caracterul de autenticitate. Acestora li se adaugă obiecte de artă populară care reliefează pasiunea de culegător de folclor a scriitorului, vânător și drumeț pe meleagurile buzoiene. O serie de fotografii ilustrează prietenia lui Vasile Voiculescu cu Alexandru Vlahuță, Tudor Vianu, Ion Pillat, G.D. Murgu.
Sunt expuse în continuare manuscrise, cărți cu autograf, volume din opera voiculesciană, reviste la care a colaborat (Revista Fundațiilor Regale, Lamura, Gândirea etc.), toate menite să reliefeze bogata activitate de poet, prozator, dramaturg, publicist, editor, conferențiar la Radio. O serie de exponate ne vorbesc despre perioada 1958-1962, anii în care Vasile Voiculescu a trăit drama închisorilor comuniste, victimă în procesul ‘Rugul Aprins’, mișcarea spirituală de la Mănăstirea Antim din București.
A doua încăpere, cea în care s-a născut scriitorul, reconstituie o cameră de locuit, cu mobilier și țesături specifice epocii și zonei. Numeroase piese de ceramică, farfurii decorate, ulcioare, străchini, căni etc, o roată de tors, un scaun țărănesc, mai multe icoane pe sticlă și lemn, evidențiază pasiunea scriitorului pentru arta populară.
Cea de-a treia încăpere, care reconstituie salonul familiei Voiculescu, este bogat ilustrată cu panouri și vitrine în care exponatele reliefează contribuția scriitorului la dezvoltarea literaturii române, precum și modul în care a fost receptată și prețuită opera sa. Sunt evidențiate astfel instituțiile culturale, de învățământ și medicale care îi poartă numele, medaliile comemorative, cărțile referitoare la viața și opera sa, ediții ale operei sale în limba română și în limbi străine. Atmosfera salonului este întregită de câteva piese de mobilier care au aparținut scriitorului în casa de la București, piese de mobilier florentin, tablouri, icoane, țesături, obiecte de artă decorativă etc.
Cea de-a patra cameră, destinată acțiunilor comemorative, mobilată cu piese de mobilier specifice, are expuse mai multe panouri cu fotografii de la diferitele manifestări la care au luat parte personalități de frunte ale vieții sociale și culturale buzoiene și naționale.
Pe hol sunt expuse un bust al scriitorului, mai multe lucrări de grafică cu aspecte din opera sa și din zona Buzăului, fotografii, dintre care una reprezentând vechea casă, o hartă cu toponimele buzoiene regăsite în opera voiculesciană.
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău — d. 26 aprilie 1963, București) scriitor și medic, s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg). S-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul ‘Alexandru Hâjdeu’ și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 — 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din Țara zimbrului și alte poezii (1918).
A fost membru titular al Academiei de științe din România începând cu 21 decembrie 1935. A decedat în anul 1963.
