Balta Albă – lacul vindecător din județul Buzău

Divertisment

În urmă cu un secol și jumătate, Băile Balta-Albă erau cunoscute în întreaga țară. Pentru protipendada vremii, era o modă să mergi la Balta Albă, în județul Slam Râmnic. Direcția Poștelor a fost nevoită să organizeze un curier special pentru ruta București – Balta-Albă. Numărul celor care căutau anual binefacerile bălților trecea de 15.000 de persoane, majoritatea din ‘lumea bună’. Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu au scris pagini memorabile depre ‘lacul vindecător’.

În acest izvor de tămăduire ‘orbii câștigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, bărbații puterile’, nota bardul de la Mircești.

‘Vestitorul românesc’ nu mai contenea cu știrile despre persoane ilustre care făceau cure balneare pe malul lacului. 
Care erau principalele ‘suferințe’ pentru care medicii vremii recomandau apele lacului? Într-un articol publicat în ziarul ‘Românul’ la sfârșitul secolului, intitulat ‘Băile țării noastre’, se enumerau calitățile curative ale apelor lacului Balta Albă. De altfel, acesta a acumulat cele mai multe nominalizări.

‘Emoroizii’ se tratau la Călimănești, Strunga, Balta Albă ș.a. O altă categorie de boli tratabile în această stațiune se referă la ‘ficat, umflătură, învârtoșare’. Tot la Balta Albă, doamnele din înalta societate bucureșteană puteau ameliora ‘Ipocondria’ și ‘Migrena’. Pentru ‘Nervozitate’ erau recomandate localitățile Constanța și Bălțățești.

Singura zonă balneară care vindecă psoriazisul și bolile de piele era considerată Balta Albă. Lacurile din Câmpia Râmnicului erau recomandate și pentru ‘tumorile albe’, reumatism, paralizii periferice, dar și pentru … neputință bărbătească.

Stațiunea propriu-zisă a fost înființată în anul 1838, primul hotel a fost construit în anul 1872, iar al doilea în anul 1884. C. Heptes a făcut prima analiză a apei în 1847, iar Carol Davila în 1873, dar adevărata probă a apei și nămolului o face doctorul Ionescu Călinești, inventatorul Pell-amarului.

În 1847, la Balta Albă veneau circa 15.000 de oameni magnetizați de ideea apei ,,făcătoare de minuni’, cifră astronomică, dacă ne gândim că drumul se făcea pe jos sau cu ,,caroutza’, acel vehicol cu efect special asupra sistemului nervos.

Nu numai Alecsandri, dar și Odobescu și mulți alții s-au grăbit să ne lase impresiile lor despre Balta Albă, impresii construite pe contrastul dintre satul cu stuf pe acoperișuri și mirarea călătorului care găsea aici salon cu ruletă. Dar nimeni nu s-a gândit să spună posterității dacă apa sau nămolul fuseseră bune la ceva. Astfel că după 1873, an când râul Buzău se revarsă peste lac, renumele Bălții Albe începe să scadă, iar redobândirea Dobrogei și a litoralului românesc de către statul român o fac să cadă într-o uitare vrednică de civilizațiile antice.

Cei care i-au păstrat renumele au fost totuși oamenii locului, care s-au zbătut mereu să-i lămurească pe alții că Balta e cu adevărat miraculoasă, mai bună chiar decât lacurile numite ,,ghiol’. Și, timid la început, a pornit din nou pelerinajul. După anii ’60 ai secolului al XX-lea a apărut Stațiunea Balta Albă cu un hotel, camping cu căsuțe, tratament supravegheat de medici specialiști, cu împachetări, vibromasaj, aerosoli și cu cea mai modernă aparatură de electroterapie din țară.

Dr. Ionescu-Călinești este omul de știință care s-a bătut toată viața pentru victoria ,,pell-amar’-ului de Balta Albă, posesor al patentului de fabricație. În 1977, doctorul Călinești era deja expert ONU pentru dezvoltarea centrelor de reabilitare și primul medic din lume care a obținut un extract pur din nămoluri terapeutice. Conducea Centrul Pell Amar din Hotelul Parc din București și coordona 12 stațiuni balneare, unde aplica propriile terapii pe bază de extracte din nămol. Lucra deja la Ministerul Turismului.

După ce Lacul Amara a fost inundat cu apă dulce în urma inundațiilor de la începutul anilor ’70, profesorul a descoperit nămoluri similare în lacul Balta Albă, lângă șoseaua dintre Buzău și Brăila. În perioada anilor 1989 — 1996, doctorul Ionescu-Călinești a lucrat în Uruguay, la o clinică de boli reumatice și de piele, făcând cunoscute produsele Pell Amar în toată America.

În anul 2010, nămolul de Balta Albă a revenit în atenție odată cu crearea unei societăți comerciale care să pună în valoare invențiile profesorului Ionescu-Călinești.

Fabrica de la Băile, de lângă Balta Albă, livrează produse de specialitate pentru cabinetele dermatologice pentru proceduri de întinerire și împotriva acneei și pare să scoată fosta baltă vindecătoare dintr-un nedrept anonimat.

Lacul Balta este o arie naturală protejată cu o suprafață de 1.167 hectare, aflată în Câmpia Râmnicului pe raza comunei cu același nume. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 și reprezintă un lac natural, luciu de apă, și zona împrejmuitoare, turbării și pajiști, care asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. ‘Mii de păsări își fac cuibul în zona lacului, pescăruși, lebede, fazani, rațe sălbatice și gâște sălbatice, din cauza sărurilor ce se depun pe marginea lui în timp de secetă unele dintre ele mor, dar cele mai multe s-au adaptat noilor condiții’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul localității Balta Albă, Georgian Calotă.

Stațiunea Balta Albă își are numele de la lacul din apropiere care datorită sărurilor ce se depun în anii secetoși crează iluzia albului infinit. Nămolul de Balta Albă are proprietăți curative datorate sărurilor și mineralelor. Apa din lac este clorurată, sodică, slab magnetizată și sulfatată, ajutând în tratamentul bolilor locomotorii, dermatologice, reumatismale, ginecologice sau neurologice. Nămolul are proprietăți biotrofice, regeneratoare, antiinflamatoare, analgezice, sedative și vasodilatatoare, demonstrate în cercetări clinice.

Potrivit tradiției, localitatea a fost atestată în secolul al XVIII-lea, când un boier al locului, Dumitru Seceleanu, a ridicat un campus pentru tratamentul afecțiunilor reumatice, pentru ca în 1872 să fie ridicat primul hotel.

După 1989, stațiunea a intrat în anonimat, doar câțiva turiști străini care se ghidau după hărți turistice vechi nimerind din greșeală la baza de tratament. De câțiva ani însă, în satul Băile funcționează o fabricuță de Pell-amar, iar baza de tratament a fostei stațiuni a fost cumpărată recent de doi investori germani.

‘Baza de tratament a fost privatizată prin metoda Mebo și mai apoi abandonată. În 2013, doi investitori germani au preluat o parte din construcții și vor să redea stațiunii măreția de altădată’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul Georgian Calotă.

Potrivit acestuia, circa 20 de căsuțe au fost redate circuitului turistic, iar un motel găzduiește 20-30 de turiști pe serie. „Sunt semnale că se vor face investiții majore, plaja este amenajată, iar turiștii au tot confortul: umbreluțe de stuf, șezlonguri, piscină, locuri de joacă pentru copii, teren de fotbal pe nisip, dușuri cu apă caldă, nămol terapeutic cu sare și iod, hotel, terase — dintre care una pe pontoane, în mijlocul bălții — două restaurante, căsuțe cu băi proprii, parcare și un chioșc”, mai spune cu optimism primarul Bălții Albe.