Casa cu blazoane din Chiojdu, o bijuterie a arhitecturii tradiționale românești

Divertisment

Pe un tăpșan care domină întreaga zonă, în centrul satului buzoian Chiojdu, se ridică o casă boierească realizată în stil tradițional la începutul secolului al XIX-lea, clădire aflată până de curând în ruină.

Casa cu blazoane din Chiojdu, monument istoric, a fost preluată de Uniunea Arhitecților din România în anul 2008 și se află în curs de restaurare.

„Casa boierească de la Chiojdu va fi dată în folosință în vara acestui an și va deveni muzeu al artei tradiționale din Munții Buzăului, obiectiv turistic, precum și tabără de vară pentru studenții de la facultățile de arhitectură”, a declarat pentru AGERPRES manager asistent de proiect Alina Stoica. 

Potrivit acesteia, „Casa cu blazoane este considerată un proiect de succes”.

„Cercetările și documentațiilor necesare obținerii de fonduri europene au fost realizate de arhitect Călin Hoinărescu. Proiectul, în valoare totală de 6.319.249 de lei, din care fonduri nerambursabile de 4.981.617 lei, a fost finanțat prin Programul Operațional Regional 2007 — 2013, Axa Prioritara 5 — Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului și specialiștii îl consideră deja un proiect de succes care va contribui la ridicarea turistică a întregii zone”, a spus Alina Stoica. 

Florin Drăgulin, fost proprietar, actual șef de șantier, consideră că „zona Chiojdu are numeroase alte bijuterii arhitectonice, toate construite în stilul casei țărănești de pe bancnota de 100 de lei”.

„Dacă nu ar fi fost preluat de Uniunea Arhitecților din România, acest monument de arhitectură românească tradițională ar fi dispărut”, consideră Florin Drăgulin. 

Casa cu blazoane are o istorie zbuciumată. „Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost probabil la început un fel de garnizoană, iar din anul 1823 a devenit casă de locuit. În timp, proprietarii au adăugat în perioada 1823-1828 blazoanele, care i-au dat și numele, stucaturile interioare, toate celelalte elemente constructive de mare rafinament. Din acel moment, Casa cu blazoane a devenit o frumoasă și cochetă locuință boierească, reper arhitectonic pentru întreaga zonă”, a spus Florin Drăgulin.

Valea Chiojdului, cu numeroase așezări moșnenești în Evul Mediu, este renumită pentru casele muntenești de epocă, dar Casa cu blazoane are câteva elemente constructive inedite.

„Această casă aduce cu o culă oltenească, dar are o arhitectură unică. Este o casă masivă, concepută probabil cu rol de apărare, de aceea se presupune că a găzduit o perioadă de timp o garnizoană. Casa se impune prin volumetrie, cu stucaturi unice în România, dar mai ales prin sistemul constructiv. Beciul este construit din piatră de gârlă masivă pe care se așează parterul construit dintr-un sistem de ziduri portante, toate cadrele de rezistență sunt făcute din lemn masiv de stejar îmbinate cu piatră și cărămidă. Este un sistem atât de rezistent căci mai multe zeci de ani a plouat în ea, a căzut acoperișul, dar zidurile au rămas în picioare”, susține fostul proprietar Florin Drăgulin. 

Concluzia sa este una singură: „Este o casă caldă, și la propriu, și la figurat, pe care Uniunea Arhitecților din România o promovează pentru a fi construită din nou. Este o casă sănătoasă, nu s-a folosit ciment deloc, doar cărămidă, nisip și var și piatră foarte multă, dar și lemn. Acest sistem este practic nemuritor, căci rezistă mai mult timp decât casa din beton, este foarte sănătoasă, în interior este cald și plăcut”.

La restaurare au lucrat și trei echipe de tâmplari restauratori din Maramureș. Unul dintre aceștia, Vasile Pop, șef de echipă, a participat începând cu anul 1991 la restaurarea a peste 50 de biserici maramureșene și case din lemn.

„Este o casă pe care mi-aș dori să o am la mine în Maramureș, o casă în care îți place să trăiești”, mărturisește meșterul restaurator. 

Meșterii restauratori au realizat acoperișul din șindrilă de brad și au construit „în stil românesc” mai multe anexe din lemn în care vor fi găzduiți turiștii și unde va fi amenajat muzeul de artă populară.

„Și pentru meșteri este o premieră, căci stilul este diferit. La noi, în Ardeal, se folosesc îmbinări în coadă de rândunică, aici îmbinările sunt curat românești”, a spus Vasile Pop.