Site icon laBuzau.ro

Tabăra de la Măgura din județul Buzău, un Barbizon al sculpturii românești

În vara anului 1985, la finalul celor 16 ediții ale taberei de sculptură în aer liber, în poienile Măgurei Buzăului au rămas pentru eternitate 256 lucrări de artă monumentală, lucrări reprezentative realizate de 163 de sculptori români.

‘Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura este un adevărat fenomen care s-a dovedit un creuzet de talente și de creație liberă, o școală de înaltă artă, recunoscută pe plan european. Această tabără constituie un început de drum pentru sculptura românească, dar și pentru alte tabere asemănătoare care s-au desfășurat sau se desfășoară pe plan național’, susține consilierul Ionel Stănuță de la Direcția pentru Cultură Buzău.

Cum a luat naștere fenomenul Măgura? Conform tradiției orale, inițiativa aparține sculptorului George Apostu, dar un aport la fel de important l-a adus și Complexul funerar Rugăciunea din cimitirul Dumbrava din Buzău, realizat de marele Constantin Brâncuși pe un soclu din piatră de Măgura. În anul 1969, după o a vizită la o tabără de sculptură în aer liber din fosta Iugoslavie, sculptorul George Apostu s-a întâlnit cu Brăduț Covaliu, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, și i-a propus ca și în România să fie creată o tabără de sculptură în piatră, asemănătoare cu a vecinilor noștri.

‘Brăduț Covaliu era la acea vreme deputat de Buzău în Marea Adunare Națională și a dorit să facă o bucurie alegătorilor săi, mai ales că în colegiul său electoral prim-secretar era Ion Sârbu, un om aplecat spre actul cultural, iar secretar cu problemele de cultură, Lazăr Băciucu, un ziarist cu multiple inițiative în plan cultural. Așa s-a născut tabăra de sculptură în piatră de la Măgura’, apreciază scriitorul Gheorghe Petcu. 
Pentru că George Apostu a avut inițiativa înființării Taberei, marele artist a avut onoarea de a deschide Tabăra la ediția I-a din 1970 cu sculptura nr.1, intitulată ‘Tatăl și fiul’. Acesta a mai participat și a ediția a VI-a, în 1975, unde a realizat lucrarea ‘Lapone’. 

Cu efortul conjugat al autorităților locale, al Uniunii Artiștilor Plastici din România, în august 1970 s-a pus temelia acestei tabere. Dovadă peste timp este ‘pisania’ de început a taberei care consfințește acest fapt. ,,Această piatră s-a înălțat azi ziua 18, luna August, anul 1970, la hotarul de început al acestei așezări, dăruită sculpturii de județul Buzău’.

Urmează în continuare numele celor 16 sculptori care au deschis acest ansamblu monumental.

De la început s-a convenit ca tabăra să se desfășoare pe durata lunii august, să lucreze mereu alți 16 sculptori, iar fiecare să-și conceapă pe loc lucrarea în funcție de blocul de piatră pe care îl are la dispoziție. ‘Singurul sculptor care a lucrat în toate cele 16 ediții a fost președintele filialei UAP Buzău, sculptorul Gheorghe Coman. Cunoscutul artist plastic, veteran de război, a creat la Măgura acea atmosferă de emulație, de bună dispoziție și efervescență creatoare proprie marilor capodopere’, își amintește Rodica Panaitescu, participantă la ediția cu numărul 15.

Înainte de sosirea artiștilor la Măgura, cioplitorii de la Ciuta scoteau din carieră 16 blocuri de piatră, de forme și dimensiuni diferite. Tehnica de scoatere a pietrei este cea tradițională, cu ajutorul dălții, a toporului, a țiului sau a penelor. Blocurile de piatră erau transportate cu utilaje grele într-una din poienile Măgurei și amplasate aleatoriu, dar grupate ca să formeze un tot unitar, iar în final să se constituie într-o ediție de sine stătătoare.

Pe lângă cantitățile pantagruelice de băutură, vin, țuică și mâncare aleasă pe care artiștii le primeau de la CAP-urile fruntașe din județ, și le consumau în incinta mănăstirii, ziua cea mare, decisivă pentru creația lor și judecata de apoi a posterității, era tragerea la sorți. Ideile apăreau doar în fața blocului de piatră care putea să fie darnic sau, dimpotrivă, lipsit de noroc. 

Blocurile de piatră erau numerotate și în ziua deschiderii taberei cei 16 sculptori scoteau din ‘căciulă’ un număr care indica blocul de piatră ce îi revenea spre a fi prelucrat. Extragerea era urmată de strigăte de bucurie, când blocul de piatră era generos, sau dimpotrivă, de dezamăgire, când piatra nu era mai mică. Toți artiștii, fără deosebire, erau satisfăcuți, căci piatra de Măgura era de calitate, iar tema era lăsată la inspirația fiecăruia.

Artiștii făceau înconjurul blocului de piatră, meditau îndelung, după care întocmeau schițe sau simple crochiuri în urma unor dialoguri cu meșterii pietrari sau cu colegii de breaslă pentru ca, în final, blocul de piatră să capete forma operei de artă și să intre în rezonanță cu poiana și pădurea din proxima vecinătate.

‘Mirajul taberei de la Măgura a fost deplina libertate de creație, iar motto-ul taberei într-o perioadă de mari constrângeri artistice era Temă liberă, libertate totală de creație’, a mărturisit sculptorul Rodica Panaitescu, profesor la Liceul de artă Margareta Sterian din Buzău, participant la tabără.

Cioplitorii de la Ciuta erau prezenți în tabără în toată această perioadă, ajutând sculptorii să-și materializeze ideile creatoare, de la degroșatul pietrei până la finisajul propriu-zis.

La cele 16 ediții au participat toate numele ‘grele’ ale sculpturii românești din ultimele decenii și de aceea o enumerare, fie și ea aleatorie, se poate face cu greu. Ce a adus nou Măgura în sculptura românească și mondială?

Jurnalistul Corneliu Ștefan, fost director al cotidianului Opinia din Buzău, comentator pasionat al celor 16 ediții ale Taberei, consideră că la Măgura s-a creat ‘un Barbizon-sui generis’. ‘Cei 16 sculptori care se cunoscuseră destul de puțin urmau să lucreze cot la cot, un timp îndelung, într-un Barbizon-sui generis’, spunea Corneliu Ștefan.

Tabăra de la Măgura a adus nou în sculptura mondială ‘stilul gigant’. ‘În al doilea an, nu se mai considera nimeni pionier la Măgura. Totul fusese dovedit ca posibil. Sculptorii Nică Petre, Codre, Mihai Mihai, ei înșiși niște uriași, au lansat atunci ‘stilul gigant’, competiția cu cu timpul prea scurt și volumul ieșit din comun al pietrei’, susține Corneliu Ștefan.

Cei 163 de sculptori, reprezentativi pentru sculptura românească, care au dat la Măgura pietrei valori artistice nebănuite care și astăzi sunt motiv de meditație și reverie. 

Singurul artist care a realizat 16 lucrări este sculptorul Gheorghe Coman, coordonatorul celor 16 ediții. Gheorghe Coman s-a născut la 8 septembrie 1925, la Ploiești și a decedat pe data de 9 august 2005, în același oraș. A fost membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1951) și al Filialei Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici de la înființare, în 1968, odată cu reînființarea județului Buzău. Alături de George Apostu, Brăduț Covaliu, Ion Sârbu, Lazăr Băciucu este considerat inițiatorul Taberei de Sculptură de la Măgura.

La toate cele 16 ediții Gheorghe Coman a realizat câte o lucrare: ‘Piatră de izvor” (1970), ‘Zbor” (1971), ‘Ambient” (1972), ‘Doamna Neaga” (1973), ‘Jertfa Brâncoveanului” (1974), ‘Șipotul” (1975), ‘Semn pentru o bătălie pierdută” (1976) , ‘Țărancă”(1977), ‘Întâmpinare” (1978), ‘Vlad Vintilă Vodă” (1979), ‘Troița pentru Pârvu Mutu Zugravu” (1980), ‘Mioritică” (1981), ‘Troița pentru Ana lui Manole” (1982), ‘Martiriu” (1983), ‘Trecere” (1984), ‘Semne primordiale” (1985).

La toate cele 16 ediții ale Taberei, el s-a dovedit un bun coleg, mediator și artist desăvârșit. El a stabilit locul fiecărei ediții și a fiecărei lucrări. ‘Cei care au ajutat la bunul mers al taberei pe parcursul celor 16 ani au apreciat rolul excepțional al lui Gheorghe Coman în menținerea unui climat de normalitate și de creație. Căci nu era ușor să ai în jurul tău oameni cu o personalitate puternică, complexă, precum sculptorii’, mai spune scriitorul Gheorghe Petcu.

Exit mobile version